<p><i>Muzeul Național al Agriculturii prezintă:</i></p><p><strong>DIN TREBURILE ȚĂRANILOR LA CÂMP</strong></p><p><strong>GRAPA CU COLȚI DE FIER</strong></p><p>Viața țăranului din satele românești tradiționale se împletea armonios cu natura. Credința că Dumnezeu este stăpânul tuturor vietăților și lucrurilor l-a determinat să aleagă cu cumpănire orice activitate necesară și unealta potrivită pentru ceea ce avea să înfăptuiască.</p><p>Grapa cu cadru din lemn și colți de fier ca să fie realizată era necesară colaborarea dintre tâmplarul satului și meșterul fierar.</p><p>Ca unealtă, era folosită cu o frecvență destul de mare, fiind întrebuințată la pregătirea terenului în urma arăturilor. Pământul trebuia să fie cât mai afânat și să i se dea o suprafață uniformă. Astfel, erau necesare mai multe treceri pentru „a scoate” o suprafață netedă.</p><p>Când rezultatul a mai multor treceri cu grapa era mulțumitor, se pregătea semănatul cu mâna, sau cei cu stare apelau la o semănătoare nici ea prea sofisticată.</p><p>După semănat era necesară iarăși o grăpare cu mai multe treceri, pentru a încorpora semințele în sol.</p><p>Alături de plug, și grapa era o unealtă indispensabilă țăranului. Nu se putea concepe ca pornirea activităților agricole să se facă fără grapă. Există un proverb românesc care spune: </p><p>„ Graba strică treaba, dar grapa o descurcă”. Cu alte cuvinte, dacă o arătură nu era făcută cum trebuie, șansa remedierii lucrării consta în grăparea terenului.</p><p>Țăranii se preocupau din timp ca grapa să fie bine pusă la punct, solidă, grăpatul fiind o lucrare destul de anevoioasă și care cerea repetarea acestei operațiuni pe tot parcursul sezonului agricol.</p><p>Muzeul Național al Agriculturii deține o colecție însemnată de grape realizate din diverse materiale, fiecare dintre ele scriind o istorie a timpului său în glia patriei.</p><p>Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu</p>
MUZEUL NAŢIONAL AL AGRICULTURII Slobozia
.jpeg)
