<p>Plasma este de fapt un gaz ionizat care este un bun conducător de electricitate, având o temperatură ridicată. Această conține particule încărcate pozitiv și negativ, precum și atomi și molecule neutre. Pentru producerea plasmei, adică pentru ionizarea gazului este nevoie de încălzirea gazului la o temperatură înaltă cu ajutorul unei surse de căldură sau este nevoie de un câmp electric. Tăierea cu plasmă este un proces de tăiere termic în cazul căruia se folosește un arc constrâns.</p><p> </p><p>Tehnologia tăierii cu plasmă se folosește deja din anii 1950 pentru tăierea metalelor. Există două variante: tăierea cu jet de plasmă și tăierea cu arc de plasmă. Varianta cea mai răspândită este tăierea cu arc de plasmă. În acest caz arcul se creează atunci când curentul electric trece de la electrodul care nu se topește către piesa de lucru care trebuie tăiată și care conduce curentul electric, adică către anod. Energia necesară pentru topirea piesei de lucru este furnizată pe de o parte de către jetul de plasmă, iar pe de altă parte de către arcul electric. Sub influența arcului electric gazele plasmagene se descompun și se ionizează parțial – devin conducătoare de electricitate – în arc, după care din cauza densității mari de energie și a temperaturii înalte se îndreaptă cu o viteză mult mai mare, decât cea a sunetului către piesa de lucru. În momentul în care arcul de plasmă cu o energie mare concentrat către suprafața piesei de lucru o atinge pe aceasta, atomii și moleculele se unesc, astfel energia stocată în arc se eliberează și topește piesa de lucru. Jetul de plasmă cu o energie cinetică mare face posibilă îndepărtarea părții topite din găurile de pe piesa de lucru.</p><p> </p><p><strong>Avantajele și dezavantajele acestei tehnologii:</strong></p><p>Față de tăierea cu flacără oxiacetilenică tăierea cu plasmă nu poate fi folosită doar pentru tăierea acelor metale al căror oxid are un punct de topire mai mic, decât cel al metalului care urmează să fie tăiat, ci și pentru tăierea tuturor materialelor care sunt conducătoare de electricitate. Această tehnologie poate fi utilizată pentru tăierea plăcilor groase din aliaje de oțel și aluminiu până la o grosime de 160 mm. Popularitatea acestei tehnologii i se datorează în primul rând rentabilității tăierii. Tăierea are loc la o viteză înaltă (chiar și 9 m/min) și nu durează mult (nu este nevoie de preîncălzire). În cazul unor plăci subțiri cu găuri mici sau în cazul unor contururi exacte laserul poate fi o soluție mai avantajoasă, însă acest lucru se întâmplă foarte rar. În general se poate declara că cu cât este mai groasă placa, cu atât sunt mai reduse costurile de tăiere cu plasmă. De exemplu în cazul oțelurilor cu o grosime de peste 3 mm tăierea cu plasmă este mai ieftină, iar în cazul plăcilor din aluminiu sau din oțel aliat cu o grosime de peste 8 mm cheltuielile pot fi chiar și de cinci ori mai reduse dacă tăierea are loc cu plasmă. Cel mai mare dezavantaj al acestei tehnologii constă în aceea că în timpul tăierii are loc un transfer de căldură ceea ce poate duce la modificarea structurii materialelor sau la deformarea acestora. Tăierea cu plasmă nu poate avea loc atunci când este nevoie de contururi precise și complexe. Un alt dezavantaj constă în poluarea mediului înconjurător precum și în faptul că în majoritatea cazurilor suprafața tăiată necesită o prelucrare ulterioară.</p><p> </p><p><strong>Tehnologia tăierii cu plasmă: </strong></p><p>Este nevoie de pregătirea materialului care urmează să fie tăiat (starea suprafeței, continuitatea internă etc.), iar în timpul tăierii este nevoie de păstrarea unei distanțe permanente între piesa de lucru și sursa de căldură. Deșeurile, precum și contactul între piesa de lucru și sursa de căldură din cauza deformării materialului de tăiat pot duce la formarea „arcului dublu”.</p><p> </p><p><strong>Cele mai importante caracteristici tehnologice ale tăierii cu plasmă:</strong></p><ul><li>grosimea materialului care urmează să fie tăiat;</li><li> forma pistoletei, respectiv a duzei;</li><li> tipul și amestecul de gaze;</li><li> intensitatea curentului electric și tensiunea;</li><li> dimensiunea electrodului de Wolfram și distanța acestuia față de duză;</li><li> distanța duzei față de materialul care urmează să fie tăiat;</li><li> viteza și direcția de tăiere.</li></ul><p>Standardul EN ISO 9013 privind tăierea termică prevede – printre altele – caracteristicile geometrice și calitatea produselor folosite în cazul tăierii cu plasmă. Cel mai important criteriu referitor la calitate este perpendicularitatea suprafeței tăiate, suprafața neuniformă și dimensiunile și toleranța piesei de lucru. Un alt aspect important îl reprezintă curbarea brazdei, formarea bravurelor pe partea inferioară a tăieturii și materialul topit pe partea superioară a găurii. Există și alți factori care influențează calitatea, precum grosimea materialului tăiat, starea suprafeței și schimbările de temperatură care au loc în material în timpul tăierii.</p><ul><li>o viteză de 6000 m/s</li><li> dimensiunea suprafeței de tăiere (masă): 2000x6000 mm</li><li> metale cu o grosime de până la 20 mm</li></ul><p> </p><p><a href="https://debitare-jet-apa.ro/taiere-cu-plasma">https://debitare-jet-apa.ro/taiere-cu-plasma</a></p>
ROZMARING SRL Petreni
